Mircea Eliade a fost istoric al religiilor, scriitor, filosof și profesor român la Universitatea din Chicago, punându-și semnătura pe 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filosofice traduse în 18 limbi și pe aproximativ 1.200 de articole și recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele intime și manuscrisele sale inedite.
„Mari români” este titlul unei emisiuni produse în anul 2006 de Televiziunea Română sub forma unei campanii publice de identificare a celor mai mari români din toate timpurile. Inspirându-se din emisiunea britanică „100 Greatest Britons”, TVR a întocmit topul 100 al celor mai mari români, pe baza votului exprimat de telespectatorii români care au dorit să-și exprime preferințele prin internet, SMS sau telefon.
În acest top 100 sunt cuprinse atât persoane reale, cât și personaje imaginare (Bulă), care reflectă modul în care publicul a perceput acest sondaj. La 21 octombrie 2006 TVR a anunțat numele celui mai mare român ales de cei care au votat, anume Ștefan cel Mare.
Mircea Eliade s-a clasat pe locul 7 în preferințele românilor. Prezentat de Dragoș Bucurenci, acest reportaj/film documentar biografic spune povestea celui mai cunoscut istoric al religiilor român. Din lipsa unor criterii coerente de clasificare și prin faptul că alegerea s-a bizuit exclusiv pe bunul plac al telespectatorilor care au participat la vot, s-a ajuns la o listă problematică, disputabilă, care a demarat o furtună de reacții și luări de poziție, care au crescut și mai mult succesul mediatic al respectivei emisiuni.
A+l compara pe Eliade cu Brancusi este la fel cu comparatia dintre un fenomen global genial, cu un sculptor care+si datoreaya succesul exclusiv unei conjuncturi nefaste, initiate de catre spiritul mercantil american care dorea noul si originalul cu orice pret, inclusiv cel de+a distruge adevarata arta. Eu personal il consider un pastisor al artei neolitice si modificate pe ici pe colo, prin punctele neesentiale, astfel, auyi mneata, sculptind miscarea…Oricare sculptor sau pictor impotent artistic, isi mistifica impotenta cu cuvintele + ‘asa vad eu sufletul, asta’i visiunea , mea, etc,,,Cu acest sculptor si altii ca el )pust impresionistii, fovistii, nabistii, supra si hiper realistii si alti impotenti artistic, arta a luat+o la vale cu mare viteya si a ajuns unde este astayi…
L-am divinizat pe Eliade, din momentul în care l-am descoperit, în studenţie, în comunism… Am citit (citeam „19 trandafiri” în plină sesiune, în anul al treilea de facultate!) frenetic până când am realizat că a fost laş… Concluzia la care am ajuns a fost aceea că a profitat, foarte mult, de conjunctură… NU îl mai privesc cu prietenie pe Mircea Eliade după ce am citit comentariul său referitor la vizita fostei sale iubite, Maitreyi, mulţi ani mai târziu după ce ei s-au cunoscut, când ea a vrut să clarifice situaţia!!! El a fost rece, detaşat, groaznic! Cum să ajungi aici, după o aşa iubire? Cu siguranţă, Eliade e un mare scriitor!